Cosmogonie
**************************************************
"Cerurile au fost făcute prin Cuvântul Domnului." Psalmul 33:6
************************************************* C
Cugetaţi voi, fiecare,
De puteţi chema nimicul,
Dându-i viaţă şi mişcare,
Retezându-i ombilicul!
Singura cosmogonie
stă-n ivirea prin Cuvânt.
Dumnezeu strigând "Să fie!"
Toate au primit veşmânt.
Tot ce-i bun, tot ce-i feeric
îşi urmează rostul lor,
Zorii ies din întuneric
fiindcă au un Creator.
Toate îşi urmează datul,
Nu-i nimica hazardat,
Oştile spun de-mpăratul
ce sub flamuri le-a chemat.
Toţi se-nvârt prin timp şi spaţii
pe un cod genetic dat,
Tot la fel, de generaţii
mai nimic nu s-a schimbat.
Lumea n-a născut himere
ce să aibă viitor,
Nu poţi trece bariere
puse de un Creator.
Antropologia toată
cu-ale ei scheme evolute,
Ar necesita erată
de dimensiuni mamute.
Bineînţeles să-ţi spună...
Nu frânturi de adevăr,
Aceeaşi mare minciună
trasă niţeluş de păr.
Unde-s multele rebuturi,
milioanelor de ani?
Prea i-aş da undeva şuturi
"teoriei de doi bani".
Doar o simplă loterie,
Pe un rit probabilist,
Ce nu-mi spune - căci nu ştie -
cum? Şi pentru ce exist?
Dar eu ştiu, sunt pentru slavă!
Nu am apărut aşa...
Undeva printr-o enclavă
spre a tot evolua.
Generaţia spontană?
Pureci apărând din praf...?
E o ştiinţă cu sutană
faţă de al zilei jaf
ce loveşte-n conştiinţă.
Purecii daţi peste cap
- doar le este cu putinţă -
au ajuns: cămilă... ţap...
Şi-alte cele... ce îmi scapă,
- O ştiinţă cu iz de snoavă -
Evoluţie o treapă,
Măsluită şi mârşavă,
Lasă-ne în dorul Lelii,
N-avem locul împreună,
Nu-i convine nici cernelii,
Irosirea pe-o minciună.
Dumnezeu crease totul,
După rasă, după soi.
Prin aceasta am spus totul,
Ştergând tot ce spuneţi voi.
Creştini, care-aveţi lumina
strălucindă pe făclie,
Credeţi numai în creştina
şi dreapta Cosmogonie.
Pe-ale lumii evoluţii
Adevărul e străin,
Veşnicia-ţi dă soluţii,
Crede şi-i de-ajuns. Amin!